Opera Națională București – ce este acolo (3)

Continuare din articolul anterior

Tiberiu Soare a revenit la ONB în calitate de director general interimar, a deschis geamurile larg și apoi s-a uitat în jurul lui, ca să vadă cu ce oameni trebuie să lucreze. Astfel a văzut că erau oameni care susțineau că au o anumită poziție, sau sunt în managementul unor compartimente, fără ca acest lucru să fie real, fără ca ei să fi fost învestiți în acea poziție. Vorbesc, evident, despre celebrul domn Kobborg. Ce a făcut Tibi a fost, pur și simplu, să-i șteargă poziția nereală de pe sit (fără să umble la contractele lui, salariu, atribuții, absolut nimic). Domnul Kobborg și-a dat demisia apoi a mers să negocieze cu dl. ministru un nou director general interimar (în ce calitate?).

Singurul lucru pe care trebuia să-l fi făcut dl. ministru era să se intereseze dacă acțiunea lui Tibi este legală sau nu. Dacă era legală (și da, este legală), atunci dl. ministru trebuia să se fi oprit în acel moment, și să-l lase pe directorul general interimar să-și facă treaba mai departe.

Dar, dl. ministru a acționat altfel și a schimbat directorul general interimar. L-a numit pe dl. Vlad Conta, care l-a luat pe Tibi adjunct. Dl. Kobborg n-a fost mulțumit cu această soluție și a forțat, din nou, schimbarea directorului general (din nou, în ce calitate?).

Așadar, dl. ministru l-a schimbat și pe dl. Conta și l-a re-numit pe dl. George Călin, cel pe care-l demisese. Acest lucru a generat revolta oamenilor din Operă (artiști și tehnicieni deopotrivă) și a dus la demiterea domnului George Călin la o zi de la numire. Mai departe, a generat și demiterea domnului ministru al culturii.

 

Interviul pe care Tiberiu Soare l-a dat ziarului Adevărul este aici. 

1 Comment

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: