Cum să scazi costurile intern (ep. 1)
Cum să scazi costurile intern (ep. 1)

egg concept threat

Sunt trei metode importante să scazi costurile intern (cunoscute și ca managementul și controlul costurilor) și vor fi explicate de-a lungul a trei episoade:

Episodul 1: optimizarea internă a costurilor variabile

Episodul 2: costurile financiare interne (legate de clienți și stocuri)

Episodul 3: optimizarea internă a costurilor fixe

Optimizarea internă a costurilor variabile

Una din cele mai importante surse de pierdere este reprezentată de procesele interne. Există o risipă foarte mare în cadrul proceselor și există posibilități de economisire dacă procesele sunt curate și balansate.

proces_prost

Imaginați-vă că există o linie de producție cu trei sau mai multe posturi de producție și una dintre ele produce mai rapid (un ciclu de timp mai scăzut) decât cea dinainte. Va apărea o stivă de semifabricate între cele două posturi de producție, fiind pregătite de primul post și așteptându-l pe al doilea. În acest caz, foarte posibil ca cel de-al doilea să-l roage pe primul să producă mai lent; acest lucru va duce la o pierdere de forță de muncă (plătită 100%, dar folosită doar partial). Balansarea celor două posturi de producție de pe aceeași linie (să aibă același ciclu de timp) va duce la o producție mai fluidă și o economie de bani. Balansarea poate fi făcută printr-o intervenție asupra postului de producție mai încet (prin creșterea ciclului de timp mai mult decât creșterea costurilor) sau printr-o intervenție asupra celui mai rapid (reducerea ciclului de timp și, de asemenea, reducerea costurilor, pentru că reducerea timpului fără reducerea costurilor este pierdere de bani).

 

proces_bun

Postul de producție cel mai încet este denumit loc îngust (bottleneck – Engpassfaktor). Este locul unde producția este mult mai înceată decât la postul anterior. Sunt bani care se pierd la ambele capete ale locului îngust. Înaintea lui pentru că se produce un stoc de semifabricate, dar și după el pentru că postul ulterior nu are suficient de produs, nu are suficiente semifabricate pe măsura capacității postului; el trebuie să aștepte. Rezolvarea problemei de productivitate a locului îngust va duce la creșterea productivității întregii linii de producție. Intervenirea în oricare altă parte decât la locul îngust nu va duce decât la o creștere suplimentară a surselor de pierdere (timp și bani). Creșterea ciclului de timp al unui post oarecare (altul decât locul îngust) nu va duce la scăderea timpului total al liniei de producție (timpul total fiind suma tuturor timpilor de producție pe posturi plus timpii de așteptare între posturi); intervenția trebuie să fie făcută neapărat la locul îngust.

Este foarte important să calculăm stocul de semifabricate (de fapt, acestea sunt semifabricate așteptând să fie procesate) și să fim siguri că acest stoc este cât se poate de scăzut. Vă puteți imagina semifabricatele ca fiind bani care stau în loc să fie produse care stau.

În plus, un loc îngust este locul unde se întâlnesc două linii de producție și una trebuie să o aștepte pe cealaltă. Este aceeași logică a pierderii banilor, pentru că nu sunt produse care stau, ci bani al căror flux este oprit. O intervenție asupra locului îngust sau separarea liniilor de producție care se întâlnesc va reduce costurile semnificativ.

Folosind indicatori din controlling (e.g. contribuția de acoperire, sau costul cumulat) putem calcula programul de producție (ce produse trebuie să fie fabricate primele, care să fie următoarele și așa mai departe). Dacă nu există un bun program de producție (nu vorbesc despre software, ci despre o prioritizare a fabricației în funcție de produsul care aduce mai mulți bani), atunci capacitatea de producție nu este folosită la maxim. Folosind calculația cumulată a costurilor putem vedea care este influența fiecărui post de producție (care poate fi considerat centru de cost) asupra costului total și putem calcula efecte ale intervențiilor în scăderea costurilor, înainte de acțiunea propriu zisă, ceea ce ar trebui să se adauge la sistemul de avertizare timpurie existent deja în cadrul firmei. În același timp, putem vedea care este valoarea stocului de semifabricate care așteaptă procesarea între două posturi de producție și, de asemenea, care este costul banilor al căror flux este întrerupt (banii neîncasați costă, dar explicația asta este pentru episodul 2). Suplimentar, în cazul firmelor în care semifabricatele expiră (producția alimentară) atunci reducerea stocurilor de semifabricate este cu atât mai importantă.

Evident, că se poate calcula și invers: procesele pot fi optimizate și calculat costul pe proces și costul cumulat astfel încât să obținem un preț țintă maxim.

Profitabilitatea unei companii stă foarte mult în condițiile de fabricație și procesele interne; și poate fi crescută fără prea mare efort. Funcționează atât pentru firme de producție, cât și pentru firme de servicii.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: