Acesta a fost un proiect clasic de calculație de costuri, realizat pentru o firmă din Pitești. Un proiect derulat într-o perioadă foarte lungă de timp, având ca rezultat costul unitar al produselor firmei.

Inițial ne-am gândit dacă este necesar să calculăm costul unitar, sau este suficient să calculăm doar costurile variabile pentru fiecare produs și apoi contribuțiile de acoperire. Am decis să calculăm costurile unitare pentru că firma avea probleme foarte mari și, cu cât am fi avut mai multă informație, cu atât era mai bine.

Sunt două categorii de produse pe care firma le produce:

  1. materie primă pentru ei înșiși și pentru alții – a fost necesar să calculăm costul – au fost delimitate centrele de cost, am stabilit valorile centrelor de cost, fluxul de producție și am calculat astfel, costurile
  2. produse finite – fiind vorba despre produse alimentare, am ales o metoda costului standard – am calculat un cost standard al produsului, față de care am calculat diverse abateri, în funcție de ingrediente.

Repet, un proiect extrem de simplu, clar, care nu a pus probleme deosebite de nici un fel. Cheile de repartizare au fost stabilite împreună cu managementul și cu persoana responsabilă de proiectul de calculație.

Informațiile pe care le-a primit managementul, în schimb, au fost surprinzătoare: spre exemplu, managementul a aflat (cu stupoare) că un kg de tărâțe costă mai mult (ca să fie produs / selectat / măcinat) decât un kg de făină. Am petrecut foarte mult timp încercând să-l fac să înțeleagă atât calculul matematic, cât și fenomenul economic pe care matematica îl reflectă.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: