Publicat pe

Sistemul de avertizare timpurie

Sistemul de avertizare timpurie este exact ce-i spune numele: un sistem care vă atrage atenția că trebuie să trageți de volan (de volanul business-ului, sigur) pentru că altfel nimeriți în șanț sau în gard.

Citiți, vă rog, articolele de break even point și despre costul marginal, apoi putem reveni aici.

Să vedem despre ce este vorba. Să presupunem că aveți o covrigărie (exemplul a devenit deja clasic de la celelalte articole) pentru care știți care sunt costurile pe total și pe produs (nu mai reiau teoria asta). Lucrurile funcționează, clienții vin, produsele sunt bune și se cumpără. Fluxul de numerar funcționează, este pozitiv la finalul fiecărei zile, luni, etc.

Într-o zi (așa încep marile povești) angajații vă spun că nu mai vor să muncească pe salariul pe care-l au, ci vor mai mult. Și-au făcut ei niște calcule (foarte multă lume se pricepe să calculeze banii altora) și covrigăria câștigă foarte mult, așadar ei pot fi plătiți mai bine. Deci, vor mai mult.

Sau, furnizorul de făină vă anunță că de luna viitoare prețul făinii va crește (căutați pe piață și nu găsiți mai ieftin). Sau, furnizorul de apă, sau cel de curent, vă anunță că vă cresc tarifele. Tot felul de fapte bune.

De asemenea, este foarte posibil ca, vis-a-vis, sau lângă covrigăria existentă care vinde covrigi cu 1 leu, să vină un concurent care să vândă covrigi cu 80 de bani (poate că sunt covrigi mai mici, dar dacă și-a pus o reclamă mare, cine mai bagă de seamă dimensiunea covrigului?) Cert este că vă pleacă clienții la concurență.

Costurile crescute pot fi mutate în preț. Dar și prețul trebuie să-l scădeți. Atunci ce va trebui să faceți? Să creșteți cantitatea. Trebuie să vă faceți socotelile costurilor maxime pe care vi le puteți permite (ca să știți cât acceptați din pretențiile angajaților – poate acceptați tot ce cer, poate aveți de unde) și care sunt prețurile minime pe care vi le puteți permite (poate puteți să vindeți covrigul cu 60 de bani, și atunci concurența o să gâfâie serios). Sigur, toate aceste modificări vor duce și la schimbări în cantitatea de break even, care, sigur, va crește. Noua cantitate va trebui să fie comparată cu capacitatea de producție (pot să fac atâția covrigi?), cu piața (pot să-i vând) și va trebuie să treacă prin analiza break even point + 1 și break even point – 1.

Dacă vreți suport pentru aceste calcule, atunci aici găsiți un fișier excel care vă face calculele și un manual care vă învață clar pașii.

Dacă aveți orice fel de întrebări pe tema asta, vă aștept la Contact.

Vă doresc succes în business!

Publicat pe

Costul marginal

Costul marginal arată costul pentru o bucată suplimentară. Dacă fac 100 de bucăți, cât mă costă să fac 101? Sau, puțin invers, cât mă costă să fac 99?

Vorbim despre cost aici, nu despre preț. Prețul poate rămâne același, costul va diferi. (citește aici articolul despre Break Even Point, este util; revino apoi la acest articol).

Având în vedere că într-un produs sunt costuri fixe și costuri variabile (nu mai reiau teoria, este în articolul menționat mai sus), atunci cu cât am mai multe produse, cu atât costul fix va scădea pe fiecare produs (costurile fixe fiind fixe indiferent de cantitate, dacă le împart la mai multe produse, fiecăruia revine mai puțin); costurile variabile, în schimb (materia primă) sunt aceleași în ponderea costului produsului. Ați prins ideea? Într-un covrig bag la fel făină, apă și susan ca să-l fac, dar, cu cât fac mai mulți covrigi, cu atât ponderea salariilor în fiecare scade. La extrem, dacă fac un singur covrig, covrigul ăla ar trebui să acopere salariile, chiria, banca, etc. (sume enorme fixe) și o mică bucățică ce înseamnă făina, apa, susanul. Covrigul ăla ar fi, așadar, extrem de scump, din punctul de vedere al costului. Ca preț, n-aș putea să-l vând peste cost, ar trebui să-l vând cu 1 leu, cât costă normal un covrig cu susan. Deci pierd.

Dacă fac doi covrigi, toate sumele alea care se repartizau pe primul covrig, acum se vor împărți la doi. Apoi la trei, patru și tot așa. Este important de știut câți covrigi trebuie să fac ca să-mi acopăr toate costurile, gândindu-mă că-i voi vinde cu 1 leu (altfel, clienții mei merg în altă parte). După ce am obținut cantitatea, trebuie să compar cu capacitatea de producție: „pot să fac 1.000 (exemplu) de covrigi pe zi? am cuptoare, oamenii sunt dispuși să muncească atât?” Apoi trebuie să compar cantitatea cu piața pe care o am: „există 1.000 de oameni dispuși să cumpere fiecare câte un covrig?” Întrebarea următoare este: „cât mă costă covrigul cu numărul 1001? există clientul 1001? dar cât mă costă covrigul cu numărul 999?” Aceste întrebări sunt foarte importante pentru că stabilesc limitele sistemului de avertizare timpurie – o să revin la el.

Dacă vreți să faceți aceste calcule, găsiți aici un manual care vă învață să faceți calculele și un fișier care vă face calculele.

Orice întrebare ați putea avea, vă aștept la Contact.

Vă doresc succes în business!